Scutiți vs. non-scutiți, salariați vs. oră și mai mult
Da, salariul este confuz. Dacă nu lucrați cu el în fiecare zi, uneori se pare că termenii nu au niciun sens. Termenii sunt aruncați în jurul autorităților de reglementare și persoanelor din zonă fără explicații. Termenii obișnuiți, cum ar fi salariatul / orarul, scutiți / ne-scutiți și angajații / antreprenorii independenți, nu sunt atât de dificili odată ce vedeți explicațiile.
01 - Diferența dintre angajații salariați și cei pe oră
02 - Diferența dintre salariații scutiți și cei care nu sunt scutiți
Termenii "scutiți" și "nu se scutesc" se referă la două clasificări diferite ale angajaților, în funcție de faptul dacă angajatorii plătesc ore suplimentare față de acești angajați. Legea privind standardele muncii echitabile (FLSA) impune ca toți angajații să primească un salariu suplimentar dacă lucrează mai mult de 40 de ore într-o săptămână de lucru. Însă legea a desemnat mai multe categorii de angajați ca fiind scutiți de aceste excese, datorită naturii locurilor de muncă. Profesioniștii, directorii, funcțiile administrative și unele posturi de calculator sunt considerate scutite dacă îndeplinesc anumite criterii.
Angajații sunt considerați ne-exceptați, cu excepția cazului în care angajatorul poate să demonstreze că o poziție salariată îndeplinește condițiile pentru a fi scutite.
03 - Diferența dintre un angajat și un contractant independent
Un antreprenor independent lucrează pentru o companie, dar are propria sa afacere. Toți ceilalți sunt angajați. IRS consideră că lucrătorii sunt angajați, cu excepția cazului în care se poate dovedi altfel că lucrătorul este independent. Dacă clasificați greșit un lucrător în calitate de antreprenor, ați putea fi supuși unor amenzi și penalități din partea IRS și a statului dvs.
De ce confuzia? Multe companii încearcă să clasifice lucrătorii ca contractori independenți pentru a evita impozitele pe salarii și alte costuri de angajare, cum ar fi beneficiile. Dar doar spunând "ești un contractor" nu face așa. IRS analizează trei factori cheie în determinarea sa: controlul comportamental, controlul financiar și natura relației.
Vom aborda acest subiect în detaliu în ultima lecție.