Metodele de tratare și eliminare a deșeurilor sunt selectate și utilizate în funcție de forma, compoziția și cantitatea de deșeuri.
Aici sunt principalele metode de tratare și eliminare a deșeurilor:
Tratament termal
Tratarea deșeurilor termice se referă la procesele care utilizează căldură pentru tratarea deșeurilor. Unele dintre cele mai frecvent utilizate tehnici de tratare a deșeurilor termice sunt următoarele:
- Incinerarea este unul dintre cele mai comune tratamente pentru deșeuri. Această abordare implică arderea deșeurilor în prezența oxigenului. Procesul de ardere transformă deșeurile în cenușă, gaze, gaze, vapori de apă și dioxid de carbon. Această metodă de tratare termică este utilizată în mod obișnuit ca mijloc de recuperare a energiei electrice sau de încălzire . Această abordare are mai multe avantaje. Reduce rapid volumul de deșeuri, reduce costurile de transport și reduce emisiile nocive de gaze cu efect de seră.
- Gazificarea și piroliza sunt două metode similare, ambele care descompun deșeurile organice prin expunerea deșeurilor la cantități mici de oxigen și la temperaturi foarte ridicate. Piroliza utilizează absolut nici un oxigen în timp ce gazificarea permite o cantitate foarte mică de oxigen în proces. Gazificarea este mai avantajoasă, deoarece permite procesului de ardere să recupereze energia fără a cauza poluarea aerului.
- Open Burning este un tratament termic al deșeurilor termice, care dăunează mediului. Incineratoarele utilizate în acest proces nu au dispozitive de control al poluării. Acestea eliberează substanțe ca hexaclorbenzenul, dioxinele, monoxidul de carbon, particulele, compușii organici volatili, compușii aromatici policiclici și cenușă. Din păcate, această metodă este încă practicată de mai multe autorități locale pe plan internațional, deoarece oferă o soluție ieftină pentru deșeurile solide.
Amprentele și depozitele de deșeuri
Depozitele de deșeuri sanitare reprezintă cea mai frecvent utilizată soluție de eliminare a deșeurilor. Aceste depozite de deșeuri sunt destinate eliminării sau reducerii riscului de pericol pentru sănătatea mediului sau a sănătății publice datorate eliminării deșeurilor. Aceste situri sunt situate acolo unde terenurile funcționează ca tampoane naturale între mediul înconjurător și depozitul de deșeuri. De exemplu, zona de depozitare a deșeurilor poate fi alcătuită din soluri argiloase care sunt destul de rezistente la deșeurile periculoase sau care se caracterizează prin absența corpurilor de apă de suprafață sau a unei mese cu apă scăzută, prevenind astfel riscul de poluare a apei. Utilizarea depozitelor de deșeuri sanitare prezintă cel mai mic risc pentru sănătate și mediu, dar costul de instalare a acestor depozite este relativ mai mare decât alte metode de eliminare a deșeurilor.
Gropile controlate sunt mai mult sau mai puțin identice cu depozitele de deșeuri sanitare. Aceste gropi îndeplinesc multe dintre cerințele pentru a fi un depozit de deșeuri sanitare, dar pot lipsi una sau două. Astfel de depozite pot avea o capacitate bine planificată, dar nu planificarea celulară. Este posibil să nu existe nici o gestionare a gazelor sau parțiale, păstrarea evidenței de bază sau acoperirea obișnuită.
Depozitele de deșeuri bioreactoare sunt rezultatul cercetărilor tehnologice recente. Aceste depozite de deșeuri utilizează procese microbiologice superioare pentru a accelera descompunerea deșeurilor.
Caracteristica de control este adăugarea continuă a lichidului pentru a menține umezeala optimă pentru digestia microbiană. Lichidul se adaugă prin recircularea leșiei de gunoi. Atunci când cantitatea de levigat nu este adecvată, se utilizează deșeuri lichide, cum ar fi nămolul de epurare.
Tratarea deșeurilor biologice
Compostarea este o altă metodă cea mai frecvent utilizată de eliminare sau tratare a deșeurilor, care este descompunerea aerobă controlată a deșeurilor organice prin acțiunea nevertebratelor mici și a microorganismelor. Cele mai obișnuite tehnici de compostare includ compostarea statică a pietrelor, compostarea viermilor, compostarea în vrac și compostarea în vase.
Digestia anaerobă utilizează, de asemenea, procese biologice pentru descompunerea materialelor organice. Cu toate acestea, digestia anaerobă utilizează un mediu fără oxigen și bacterii pentru a descompune materialul rezidual în care compostarea trebuie să aibă aer pentru a permite creșterea microbilor.
Alte surse de informații
Iată câteva alte surse care introduc subiectul gestionării deșeurilor solide:
https://www.epa.gov/environmental-topics/land-waste-and-cleanup-topics
http://www.eawag.ch/fileadmin/Domain1/Abteilungen/sandec/publikationen/SWM/General_Overview/Zurbruegg_2002_SWM_DC.pdf
http://www.codwap.hs-bremen.de/02%20Material/CHE_5110.Introduction%20to%20Solid%20Waste%20Management.pdf
http://osp.mans.edu.eg/environmental/ch6f.htm
https://www.britannica.com/technology/solid-waste-management